Despre Marea Neagra

AŞEZAREA, ÎNTINDEREA ŞI ADÂNCIMEA  MĂRII NEGRE:

           Marea Neagră este situată în S-E ţării noastre.

           Este o mare interioară a continentului Europa, fiind înconjurată de uscat.

           Are o suprafaţă de două ori mai mare decât suprafaţa României.

           Ţărmul (Litoralul) românesc se întinde pe o lungime de 245 km, între braţul Chilia şi Vama Vache.

  Adâncimea Mării Negre este cuprinsă între 200m (în apropierea ţărmului) şi peste 2000 m (în partea centrală).

 ŢĂRMUL ROMÂNESC AL MĂRII NEGRE:
  În partea nordică ţărmul este jos şi nisipos, cu plaje întinse.
  În sud ţărmul este înalt şi abrupt, formând faleze înalte.
  Plajele sunt suprafeţele joase, acoperite de nisip, de la marginea falezelor.
 De-a lungul plajelor s-au amenajat frumoase staţiuni.

   

VIAŢA  ÎN MAREA NEAGRĂ:

   În Marea Neagră se varsă fluviul Dunărea, dar şi alte fluvii. Aceste fluvii aduc mari cantităţi
 de apă dulce. Apele mai puţin sărate de la suprafaţa mării, precum şi pătrunderea luminii
 Soarelui până la o anumită adâncime, favorizează dezvoltarea vieţuitoarelor.

   În mare trăiesc: melci, meduze, crabi, peşti, delfini şi chiar rechini mici.

   Pe ţărmul mării se întâlnesc păsări marine: pescăruşii, cormoranii şi rândunicile-de –mare.

   Cele mai răspândite plante marine sunt algele.

 Cormoran

   


























Pescarus 
 

    IMPORTANŢA MĂRII NEGRE ŞI A LITORALULUI ROMÂNESC:

    Marea Neagră este o cale de transport pentru mărfuri şi pentru persoane. Se asigură legături comerciale cu alte ţări.

    Portul Constanţa  este cel mai mare port românesc, fiind considerat poarta maritimă a ţării.

    Din subsolul mării se extrag zăcăminte de petrol şi gaze naturale cu ajutorul unor platforme marine moderne (Platforma Năvodari).

    În staţiunile de pe litoralul românesc s-a dezvoltat foarte mult turismul.

    Staţiuni: Mamaia, Eforie, Mangalia, Năvodari, etc.

       Hotelurile, sanatoriile, nisipul fin al plajelor atrag numeroşi turişti care vin aici să-şi petreacă vacanţa sau aă-şi refacă sănătatea.

    Băile de soare, făcute cu prudenţă, precum şi băile în apa sărată, fortifică organismul.

                                                           Portul Constanta

Mamaia Constanta 

 Poluarea mediului este distrugerea echilibrului ecologic natural prin materiale si substante toxice.

-  Care sunt efectele poluarii?
-  Care medii pot fi poluate?
   Cum credeti ca se polueaza?
1. Solul:
- aruncarea gunoaielor la întâmplare;
- îngrasaminte chimice în agricultura;
- detergenti;
- insecticide folosite contra daunatorilor;
- ploi acide;
- accidente industriale;
- putrezirea unor animale;
- incendii;
- deseuri agricole si industriale.
2. Apa:
- substante poluante aduse prin spalarea solului;
- resturi animale si vegetale;
- ape menajere evacuate în ape curgatoare;
- accidente navale cu scurgeri de petrol (Marea Neagra);
- deversarea resturilor industriale;
- ape fierbinti din termocentrale.
3. Aer:
- gaze;
- fum;
- praf;
- cenusa.


4. Alte tipuri de poluari:
Sonica - poluarea prin zgomote puternice de orice natura.
Naturala: cutremure, vulcani, uragane, incendii, inundatii, fulgere, furtuni, vânturi.
    Pe harta României - localitati si zone cu mare risc de poluare: Tg. Mures, Onesti, Fieni, Medgidia, Bicaz, Râmnicu Vâlcea, Doicesti, Dunarea.
    Masuri de protectie:
- sa învatam, înca de mici , cum sa pastram curatenia;
- sa nu rupem plantele, ci sa plantam cât mai multe;
- sa nu aruncam deseurile la întâmplare;
- sa nu facem zgomot mare;
- sa colectam hârtia si sa o ducem la centre special amenajate;
- sa nu aruncam gunoaie în apa;
- sa nu provocam incendii etc.

   

VIEŢUITOARE

DIN ZONELE UMEDE

Volumul 2 - Mamifere

Enciclopedia copiilor

MINISTERUL MEDIULUI
Direcţia Generală pentru Managementul Apelor
Direcţia Amenajare şi Protecţia Apelor
Compartimentul Protecţia Apelor şi Cooperare Internaţională

Bucureşti
Iunie 2009


Introducere :

Acest volum al Enciclopediei copiilor vă prezintă mamifere din zonele umede ale bazinului Dunării.

Zonele umede sunt întinderi de bălţi, mlaştini, permanente sau temporare, stătătoare sau curgătoare. Este important să le protejăm, deoarece acolo trăiesc multe vieţuitoare.

Cea mai mare zonă umedă din România şi din Europa este Delta Dunării.

În această broşură, veţi descoperi vieţuitoare interesante, despre care voi, copiii, puteţi afla lucruri noi. Este important să le cunoaştem şi să le protejăm.
Bun venit în lumea lor fascinantă!





CASTORUL EUROPEAN – Castor fiber*

Deşi la noi în ţară castorii au fost declaraţi specie dispărută încă de acum peste 180 de ani, din cauza vânătorii excesive, aceste mamifere au început să apară în lunca Mureşului şi pe râul Olt, fiind o specie protejată de lege. Sunt mamifere rozătoare, de talie mare, bune înotătoare şi adevăraţi „ingineri”. Construiesc, cu o măiestrie uimitoare, adevărate baraje şi adăposturi din lemn, pietre de râu şi pământ. Lucrând în comun, rod copacii de pe malurile râurilor.



* - denumirea în limba latină
VIDRA – Lutra lutra

Vidra trăieşte în apele curgătoare, stătătoare, cât şi în Delta Dunării. Are corpul lung, picioare cu degete prinse într-o membrană înotătoare, capul turtit, botul gros, urechi mici şi coadă groasă la bază, fiind adaptată perfect pentru înot. Se hrăneşte cu peşti, păsări, mamifere de apă, raci, moluşte, precum şi larve de insecte. În apă se simte cel mai bine, fiind deosebit de agilă. Îşi construieşte vizuina în maluri foarte înalte, cu intrarea sub nivelul apei şi guri de aerisire. În general, vidra naşte 2 până la 4 pui. Poate trăi şi 18 ani. Nu are duşmani, în afară de om. Este o specie pe cale de dispariţie în România, fiind protejată de lege.



NURCA – Mustela lutreola



O întâlnim pe lângă râurile repezi de munte, sau prin preajma râurilor mari, cu iarbă bogată pe maluri. Rareori, apare şi pe malurile cu iarbă înaltă ale bălţilor. Vânător dibaci şi bun înotător – se hrăneşte în special cu peşti. Este o specie pe cale de dispariţie în România, fiind protejată de lege.










CHIŢCANUL DE APĂ - Neomys fodiens


Trăieşte pe lângă râurile limpezi, marginile de iazuri cu ierburi înalte şi în Delta Dunării. Este un bun înotător, la suprafaţa apei, dar, deseori, se şi scufundă, după care iese pe uscat. Se adăposteşte în galerii subterane, pe care le sapă în maluri, deasupra nivelului apei, dar şi în scorburile trunchiurilor arborilor de pe mal. Permanent înfometat, consumă peştişori şi broaşte. Din cauza neglijenţei oamenilor, specia este pe cale de dispariţie în ţara noastră, fiind întâlnite rar grupuri mici şi izolate. De aceea, chiţcanul de apă este o specie protejată de lege.




ŞOBOLAN DE APĂ – Arvicola terrestris



Mamifer cu o greutate de aproximativ 300 grame şi o lungime ce poate atinge 18 cm, şobolanul de apă trăieşte pe marginea lacurilor şi râurilor de şes, cu multă vegetaţie, dar şi în lunci, livezi, fâneţe şi păşuni. Se hrăneşte cu plante verzi, fiind activ atât ziua, cât şi noaptea. Sapă galerii complicate, ce ajung până la 80 metri lungime.












BIZAM – Ondatra zibethica


Bizamul este cel mai mare şobolan din România, total dependent de apă şi adaptat vieţii acvatice. Se hrăneşte cu muguri, lăstari, fructe, plante acvatice şi, mai rar, peşti, raci, scoici. Este activ noaptea. Îl întâlnim de-a lungul fluviului Dunărea, în Delta Dunării, pe râurile Prut şi Siret. Se retrage în galerii săpate în maluri, cu ieşiri în apă şi pe uscat. Este originar din America de Nord.








LUPUL – Canis lupus

Animale de pradă, lupii trăiesc în Delta Dunării şi zonele subcarpatice. Adulţii pot atinge peste 2 metri lungime şi 30-50 kilograme, uneori depăşind 70 de kilograme. Lupii au blana de culoare cenuşie – în zonele temperate, vara, blana devine mai închisă la culoare şi iarna, mai deschisă. Lupii au rolul de a păstra echilibrul natural din zonele unde sunt răspândiţi, deoarece animalele bolnave şi slabe le cad deseori pradă. În general, atacă cerbi, mistreţi, iepuri, animale domestice. Urmăreşte prada ce îi scapă şi nu are duşmani, în afară de om. Este foarte rezistent la efort (poate parcurge într-o noapte şi 40 km) şi are simţurile foarte dezvoltate. Este o specie pe cale de dispariţie în România, fiind protejată de lege.




PISICA SĂLBATICĂ – Felix silvestris


Pisica sălbatică este o felină carnivoră, cu o blană deasă şi călduroasă. Ajunge până la 10 kg şi 80 cm lungime. În România, pisica sălbatică trăieşte în Delta Dunării şi zonele muntoase, cu păduri dese. Este un animal carnivor, ce vânează, în amurg, rozătoare mici, iepuri, păsări. Atacă brusc, prin surprindere, după ce se apropie cu şiretenie de pradă. Pisicile bătrâne atacă şi iezii de căprioară. Niciodată, pisica sălbatică nu urmăreşte prada care i-a scăpat. Naşte, în scorburi de copaci, sau în crăpături de stâncă, o dată pe an, 3 până la 6 pisoi. Poate ajunge şi până la vârsta de 15 ani.





VULPEA – Vulpes vulpes

Întâlnim vulpea în Delta Dunării, păduri, pe cîmp, sau în zonele cu bălţi. Este un mamifer carnivor, ce se hrăneşte cu şoareci, iepuri, ouă, păsări sălbatice şi domestice, insecte, dar şi fructe de livadă şi pădure. La vânătoare, se bazează pe simţurile bine dezvoltate, îndeosebi auzul. Deseori, când îşi pândeşte prada, păsările – îndeosebi coţofenele şi gaiţele – o dau de gol. Îşi face vizuina, construită din galerii etajate, cu mai multe ieşiri, în gropi sau maluri nisipoase. Vizuina se transmite din generaţie în generaţie şi atinge uneori 50-60 m lungime. Aici, naşte 3 până la 6 pui. Poate trăi până la 12 ani.



MISTREŢUL – Sus scrofa

Cu o greutate de până la 350 kg, mistreţul este un mamifer foarte puternic. Îl întâlnim în Delta Dunării, în pădurile montane şi în cele din zona de deal. Este un animal de noapte, omnivor – consumă rădăcini, ferigi, ghindă, ciuperci, dar şi melci, şoareci, şopârle, păsări, pui de iepuri, insecte. Are auzul şi mirosul foarte bine dezvoltate, în schimb văzul este slab. Femela naşte, într-o groapă, 4-10 purcei, care au o blană cafenie cu dungi gălbui. Mistreţii trăiesc în grupuri şi se deplasează în funcţie de hrană sau adăpost. În iernile foarte grele, pot muri, însă, de foame. Ajung uneori până la vârsta de 30 de ani.


Bibliografie:


Călăuză în lumea plantelor şi animalelor (Ghid ilustrat)
Editura Ceres - Bucureşti, 1985

Prof. Dr. Constantin PÂRVU
Dr. Stoica GODEANU
Ing. Laurenţiu STROE

Ilustraţii:        Mircea ŞERBAN
Felicia IONESCU
 Valeria PAULIAN
 Marilena NEGREA


Cartea roşie a vertebratelor din România
Curtea Veche - Bucureşti, 2005

Academia Română
Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”

Editori: Acad. Nicolae BOTNARIUC
Dr. Victoria TATOLE


Zoologia vertebratelor
Editura Didactică şi Pedagogică – Bucureşti, 1983

Prof. Univ. Dr. Traian CEUCA
Conf. Univ. Dr. Niculai VALENCIUC
Lector univ. Dr. Alexandrina POPESCU


Atlas zoologic
Editura Didactică şi Pedagogică – Bucureşti, 1979

Prof. Univ. Dr. Doc. Constantin BOGOESCU
Prof. emerit Alexandru DABIJA
Prof. emerit Emil SANIELEVICI

Ilustraţia:
Ion TOMA
Virgil JANSEN



Enciclopedia „Vieţuitoare din zonele umede, Volumul 2 - Mamifere” este realizată de Ministerul Mediului, prin Direcţia Generală pentru Managementul Apelor - Direcţia Amenajere şi Protecţia Apelor, în cadrul activităţilor de conştientizare a copiilor privind importanţa cunoaşterii şi protejării ecosistemelor acvatice.

Versiunea electronică a enciclopediei poate fi citită pe www.mmediu.ro – secţiunea „Pagina copiilor”.

Mulţumim cadrelor didactice şi elevilor şcolilor generale din Galaţi şi Feteşti, care au realizat unele desene, special pentru această broşură.

Şcolile menţionate au fost implicate în desfăşurarea proiectului educaţional „cartea Dunării albastre”, ca materie opţională de studiu.


Pentru a cunoaşte şi alte vieţuitoare din zonele umede, vă recomandăm broşura „Vieţuitoare din zonele umede, Volumul 1 – Peşti şi păsări” (publicată pe www.mmediu.ro – secţiunea „Pagina copiilor”).


MINISTERUL MEDIULUI
Direcţia Generală pentru Managementul Apelor
Direcţia Amenajare şi Protecţia Apelor
Compartimentul Protecţia Apelor şi Cooperare Internaţională

Bucureşti
Iunie 2009
English Summary

This educational booklet „Living Beings from the Wetlands, Volume 2 – Mammals” is written and designed within the Ministry of Environment, General Directorate for Water Management – Water Protection and Planning Directorate. It is a part of the children raising awareness activities, regarding the importance of the aquatic ecosystems knowledge and protection.

By reading this booklet, children will be able to find out more about these mammals, their habits and habitats.

Mammals, such as the wolf, fox, European beaver, wildcat, otter, mink and others are presented to the children in an understandable manner.

In order to actively involve children in illustrating this booklet, we have organised a drawing contest in schools situated along the Romanian Danube river.

After the sellection process, 6 drawings have been selected from 2 schools situated in Galati (school no. 28 „M. Eminescu”) and Fetesti (school no. 6 „Mihai Viteazul”).

These 2 schools, among other 20 situated along the Romanian Danube river, were involved in the educational project „The Blue Danube Book” – the Romanian version of „The Danube Box” project, initiated by the International Commission for the Protection of the Danube River (ICPDR).

We would like to thank to all the teachers and pupils, who send us their drawings, especially for this educational booklet.



GOVERNMENT OF ROMANIA
MINISTRY OF ENVIRONMENT
General Directorate for Water Management
Water Protection and Planning Directorate
Water Protection and International Co-operation Compartment
Bucharest
June 2009


Broşură editată cu sprijinul


Asociaţia Parteneriatul Global al Apei din România – GWP România este structura la nivel naţional, parte a Global Water Partnership din Regiunea Central şi Est- Europeană (GWP-CEE), care cuprinde 8 ţări dunărene şi cele 4 ţări baltice.
La rândul ei, regiunea GWP-CEE face parte din Global Water Partnership – GWP, alături de alte 13 regiuni, care practic acoperă aproape întregul glob pământesc.
Mai multe informaţii despre GWP-România puteţi afla pe site-ul www.GWP-Romania.ro, despre GWP-CEE, pe site-ul www.GWPCEEForum.org, iar despre GWP pe site-ul www.gwpforum.org.

   

Marea Neagra - Generalitati

     Marea Neagra este o mare continentala situata intre Europa sud-estica si Asia mica care scalda tarmurile Romaniei pe o lungime de 245 km, Ucrainei,Turciei si Bulgariei. Prin sistemul de stramtori Bosfor-Marea Marmara-Dardanele comunica cu Marea Mediterana, iar prin stramtoarea Kerci cu Marea de Azov - mare care reprezinta de fapt o anexa a Marii Negre. Are in linii mari forma ovala si tarmuri putin crestate (cu exceptia peninsulei Crimeea), iar in partea de nord-vest are numeroase limanuri. Platforma continentala este foarte extinsa, mai ales in nord-vest, apoi adancimile cresc, ajungand in regiunea central-sudica la 2.425 m.

    In Marea Neagra se varsa numeroase fluvii mari, ca: Dunarea, Nistru, Bug, Nipru, Rioni, Kizil-Irmak si de aceea salinitatea ei este scazuta (in medie 20-22 o/00) in comparatie cu cea a oceanului planetar. 

Temperatura medie anuala in sectorul romanesc este de +12.5o C, depasind cu 2o C temperatura medie a aerului. Iarna temperaturile scad destul de mult, bat frecvent vanturile de nord-vest care provoaca valuri mari foarte periculoase pentru navigatie. In iernile mai reci, in zona litorala nordica Marea Neagra ingheata. Sub influenta vinturilor se formeaza un curent circular, dirijat de linia tarmurilor, care, datorita Peninsulei Crimeea, se impart in doua ramuri inchise: estica si vestica. Un curent de suprafata transporta prin Bosfor apele mai dulci ale Marii Negre spre Marea Mediterana; in adancime se formeaza un curent copmensator, care transporta in sens contrar ape cu salinitate mare. Din cauza lipsei de circulatie verticala, la adincimi mai mari nu patrunde suficient oxigen si predomina hidrogenul sulfurat.

    In Marea Neagra traiesc circa 1.500 de specii de animale, in special nevertebrate, pesti (dintre care au mare importanta economica scrumbiile, palamida, hamsiile, stavrizii si in special sturionii, cu specii care exista numai in Marea Caspica, in Marea Neagra si in mai mica masura, in Marea Mediterana: morunul, nisetrul si pastruga), delfini si chair cateva foci in regiunea Capului Caliacra (Bulgaria).

    Din cele mai vechi timpuri Marea Neagra a constituit o cale de legatura prin intermediul careia populatia bastinasa din regiunile pontice a intrat in contact cu cultura miceniana. Incepind din sec. al VIII-lea i.e.n. pe tarmurile Marii Negre colonistii greci (care o numea Pontul Euxin) au intemeiat un numar de orase (Phanagoria, Kimmerike, Apolonia Pontica, Mesembria, Odessos, Callatis, Tomis, Histria, Tyras, Olbia, Chersones, Theodosia, Panticapaion, Dioscurias, Phasis, Trapezunt, Sinope, Heracleea Pontica, etc.) care au avut un important rol economic, politic si cultural contribuind la grabirea procesului descompunerii comunei primitive la triiburile locale. Dupa expeditia lui Pericle in Pont (437 i.e.n.) un rol preponderent in viata economica a bazinului Marii Negre l-a avut orasul Atena. Mai tarziu, in anul 88 i.e.n. regele Pontului, Mitriade al VI-lea, Eupator, devenise carmuitorul sau aliatul tuturor triburilor si popoarelor din jurul Marii Negre (cu exceptia Bitiniei), reprezentand o amenintare serioasa pentru influenta romana in Orient. La mijlocul secolului I i.e.n., Burebista, conducatorul statului dac incepator, si-a intins stapanirea asupra tarmului stang al Marii Negre, cuprins intre Nistru si Apollonia Pontica. Dobrogea a fost cucerita de romani si inclusa in provincia Moesia in anul 46 e.n. orasele de pe litoralul dobrogean al Marii Negre (Callatis, Tomis si Histria) au intrat astfel in stapinirea Romei, cunoscand o noua perioada de inflorire economica si culturala (perioada romana). Dominatia romana in bazinul Marii Negre a fost continuata de cea romano-bizantina (in secolele IV - VII e.n.), care, pentru a-si mentine stapanirea drumurilor comerciale din Marea Neagra, a trebuit sa infranga rivalitatea statului iranian al Sasanizilor, iar apoi pe cea a cnejilor rusi. Dupa cucuerirea Constantinopolului de catre cruciatii apuseni (1204), pe litoralul de sud al Marii Negre a aparut Imperiul de la Trapezunt. Din aceeasi perioada a inceput si patrunderea negutatorilor genovezi si venetieni, care pana la cucerirea turceasca si-au instituit monopolul comercial in bazinul Marii Negre. La sfarsitul secolului al XIV-lea, inceputul secolului al XV-lea, Marea Neagra constituia hotarul estic al Moldovei si al Tarii Romanesti. Dupa caderea Caffei, trecerea Crimeei sub suzeranitatea turceasca (1475) si caderea Chiliei si a Cetatii Albe in mana turcilor (1484), aproape intreg litoralul Marii Negre se afla in stapanirea Imperiului Otoman. In urma razboaielor ruso-turce din secolele XVIII - XIX, stapanirea turceasca s-a restrans continuu, pana ce, in urma primului razboi balcanic, in 1912, stapanirea asupra tarmurilor Marii Negre de catre statele riverane a capatat aproximativ configuratia actuala.

    Marea Neagra este o importanta cale navigabila, legand regiunile riverane cu Marea Mediteran si prin aceasta cu oceanul planetar. 

Principalele porturi: Constanta, Odesa, Herson, Tuapse, Novorossiisk, Poti, Batumi, Trabzon, Sinop, Varna, Burgas.

    Litoralul Marii Negre constituie o importanta zona balneoclimatica; de-a lungul s-au dezvoltat numeroase statiuni de renume international: Mamaia, Eforie, Mangalia, Yalta, Soci, Suhumi, Batumi, Varna. 

Litoralul romanesc al Marii Negre prezinta aspecte diferite. In nord, de la gura de varsare a bratului Musura si pana la Capul Midia (cca. 150 km), tarmul este jos, pe alocuri instabil, nisipos, cu dune si cordoane litorale, cu plaje largi. La sud de Capul Midia pana la granita cu Bulgaria, tarmul este inalt si abrupt (faleza), sapat in loess si depozite sarmatice, prezentand numai din loc in loc plaje (Mamaia, Agigea, Eforie Nord si Eforie Sud, Costinesti, Mangalia). Faleza a fost amenajata prin taluze de verdeata si diguri. Plajele litoralului romanesc al Marii Negre prin expunerea lor estica si prin nisipul fin, sunt foarte cautate in Europa.

Clima litoralului romanesc al Marii Negre este temperat-continentala, cu usoare influente marine. Variatiile anuale si diurne ale temperaturii aerului sunt mai moderate decat in restul tarii (70 - 80 de zile de vara). Precipitatiile atmosferice sunt foarte variabile si se produc la intervale mari (400 - 700 mm annual). Vecinatatea marii si a uscatului favorizeaza formarea brizelor. Litoralul romanesc al Marii Negre este supus iarna viscolului (vanturile de nord-est). De-a lungul litoralului se pot deosebi doua nuante climatice:

    - la nord de Capul Midia, evaporatii puternice ziua (Delta Dunarii si Complexul Razelm), care asigura umezirea aerului si duc la scaderea amplitudinilor termice

    - la sud de Capul Midia, regimul temperaturii aerului este mai moderat si cu caracter marin mai pronuntat; vara, temperatura aerului este mai coborata decat in nord, iar iarna este mai ridicata.